| Term Paper Title | OPERA IN SECOLUL Al XIX-lea |
| # of Words | 5537 |
| # of Pages (250 words per page double spaced) | 22.15 |
OPERA IN SECOLUL al XIX-lea
Referat la “Istoria Muzicii”, anul II, semestrul I
Diana Damsa
Opera s-a dezvoltat in Italia începând cu anul 1597 _i s-a rspândit rapid în Europa. De_i la origini opera avea mai degrab o form „literar”, modalitatea de baz a intepretrii fiind recitatul, textul cântat având o linie melodic slab, aproape inexistent, in secolul al XIX-lea devine o form primordial melodic, piesa de rezistenc fiind „aria” – solo lung în timpul cruia acciunea este suspendat _i prin intermediul cruia intepretul exprim filosofia viecii sau deplânge cruzimea soartei. Esencial melodice, ariile au calitatea de a opri spectacolul in loc _i sunt plasate la sfâr_itul aproape fiecrei scene.
Partea recitativ a operei a fost rezervat dialogurilor, acompaniate de câteva acorduri de clavecin în prcile în care acciunea se desf_ura lent, _i de întreaga orchestr în momente de maxim trire emocional.
În aceast perioad aria era de tip „da capo”, construit dintr-o secciune principal, o secciune secundar _i apoi reluarea secciunii principale. Partea a treia nu insista deloc pe elementele intrigii, ci era menit s pun în valoare calitcile vocale ale interpretului, devenind unul din principalele motive pentru punerea în scen a unei opere. Interprecii cutau s înfrumuseceze cât mai mult aceast parte, ajungând la o ornamentacie vocal atât de elaborat, încât aducea publicul în delir.
Cei mai faimo_i interpreci erau „castracii”, brbaci castraci în copilrie pentru a-_i pstra vocea de sopran. În combinacie cu puterea brbatului adult, vocea de sopran devenea extrem de strlucitoare _i de flexibil. cucerind admiracia publicului, precum a reu_it celebrul Farinelli. Brbacilor soprane le-au fost distribuite rolurile cele mai importante în opera seria pân în secolul XIX, când au fost înlocuici cu tenori. Opera seria devenise un spectacol plin de artificii, ca _i subiectele tratate. De altfel episoade din istoria antic erau tratate cu mult imaginacie _i aveau un grad mic de plauzabilitate. Cu toate acestea, aceasta a fost forma în care opera italian a cucerit Europa. De altfel, opera era interpretat în întregime in italian – compozitorul german Handel _i chiar reformatori precum Gluk sau marele Mozart, au compus oper „italian”. Francezii si-au dezvoltat o tradicie proprie întemeiat de Jean Baptiste Lully (1632-1759), originar din Italia (numele su real fiind Giovanni Battista Lulli), care _i-a dat seama c opera trebuia s fie adaptat pe placul curcii regale franceze.
Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, opera seria a început s fie rivalizat de opera buffa, forma italian a operei comice. Construit pentru a avea un efect dramatic _i un înceles, aceast form a operei avea ca eroi oameni obi_nuici chiar dac uneori personajele erau puse în situacii dificile, triau sentimente reale (spre deosebire de opera seria) _i aveau vicii familiare publicului – lcomia, vanitatea, etc. Ofeind o alternativ tradicionalismului, opera buffa a avut o influenc considerabil _i în afara Ialiei.
În decursul secolului al XVIII-lea diferencele între cele dou genuri – opera seia _i opera buffa – au început s se estompeze, începând s fie admise _i în opera seria pesonaje _i scene umoristice. Ariile au devenit mai pucin dominante, accentul fiind pus pe ansamblu – grup de personaje cântând împreun, dar de multe ori exprimând puncte de vedere diferite. Toate acestea, împreun cu alte schimbri care au intervenit în forma _i concinutul operei au facut-o mai flexibil _i mai interesant. La începutul anilor 1800 castracii au început s dispar.
În ciuda tuturor realizrilor anterioare, secolul al XIX-lea a fost era de aur a operei. „Bel-cantoul” – arta de a cânta frumos – a fost o tendinc caracteristic operei italiene din anii 1810 – 1840. Melodia _i cântul frumos contau mai mult decât povestea, libretul. Arta interpretrii _i cântrecu...Read entire document
|
|
